Tei, linden, lime, basswood, Linde: un gen, multe nume
Lemnul pe care sculptorii îl numesc lime în Marea Britanie, linden în mare parte din Europa și basswood în America de Nord provine din arbori ai genului Tilia. În română este tei, în germană Linde. Wood Database notează că genul se numește de obicei lime sau linden în Europa și basswood în Statele Unite.2
Pentru lemn contează trei specii:
- Teiul pucios (Tilia cordata), principalul tei de lemn din pădurile Europei Centrale.
- Teiul cu frunza mare (Tilia platyphyllos). Cercetarea germană nu găsește diferențe semnificative de proprietăți între cele două specii, iar lemnul lor nu se poate deosebi sigur, așa că în comerț nu se face distincție.1
- Basswood-ul american (Tilia americana), specia nord-americană, mai ușoară și mai moale.3
Fișa „European lime” din Wood Database se referă la Tilia × europaea, un hibrid al celor două specii europene.2 Silvicultorii germani îl tratează mai ales ca arbore de stradă și de parc, nu ca sursă de lemn, așa că teiul pe care îl cumpărați în Europa Centrală este în practică mai ales tei pucios.1 În România, teiul intră în grupa foioaselor moi, alături de plop, salcie, anin și mesteacăn, care împreună acoperă 4,5% din suprafața pădurilor.7
De ce îl iubesc sculptorii: un lemn fin, uniform, cu pori împrăștiați
Teiul este un lemn simplu, deschis la culoare, albicios spre gălbui, uneori cu o tentă roșiatică sau brun-deschisă. Alburnul și duramenul au aceeași culoare, porii sunt fini (70–90 µm) și distribuiți uniform în inelul anual, iar inelele însele se disting slab.1 Pentru sculptor asta înseamnă un singur lucru: lemnul se comportă la fel peste tot. Nu are benzi tari de lemn târziu care să devieze dalta și nici pori deschiși care să se rupă.
Institutul silvic bavarez LWF o spune pe scurt: teiul se taie și se rindeluiește fără efort și, mai ales, se sculptează și se strunjește excelent în orice direcție.1 Holz vom Fach adaugă că se taie bine chiar și transversal pe fibră și că în Europa este folosit aproape exclusiv pentru sculptură.5 Wood Database numește teiul european poate una dintre cele mai potrivite specii pentru sculptura manuală.2
Cifrele: densitate, duritate, rezistență și contragere
Valorile germane DIN dau pentru tei o densitate medie de 530 kg/m³ (interval 350–600) la 12–15% umiditate, ceea ce îl face o foioasă de greutate medie. Este tenace, dar puțin elastic și cu rezistență mică.1 Duritatea este cifra-cheie pentru sculptor: 13–20 N/mm² perpendicular pe fibră pe scara Brinell, față de 34–41 la stejar și 34 la fag.1,4 La testul nord-american Janka, care măsoară forța necesară pentru a presa o bilă de oțel pe jumătate în lemn, teiul european are 3.100 N.2,8
Teiul se contractă destul de mult la uscare: de la verde la anhidru, 5,5% radial, 9,1% tangențial și 14,4–14,9% volumetric, după tabelele DIN.1 Vestea bună este diferența mică dintre contragerea radială și cea tangențială. Datorită ei, notează LWF, teiul își păstrează bine forma odată uscat și se mișcă puțin la variațiile de umiditate.1 Holz vom Fach este mai prudent și îi apreciază stabilitatea ca mai degrabă moderată, din cauza valorilor relativ mari de umflare și contragere.5 În practică: uscați-l corect și va sta pe loc.
Cinci secole de capodopere în lemn de tei
Multe dintre cele mai cunoscute opere ale sculpturii gotice târzii, de la mijlocul secolului al XV-lea la mijlocul secolului al XVI-lea, au fost cioplite în tei, mai ales de Tilman Riemenschneider și Veit Stoss. Teiul a fost folosit atât de des pentru crucifixe și statui de sfinți încât i s-a spus lignum sacrum, lemnul sfânt.1
Riemenschneider și Veit Stoss
Relieful lui Riemenschneider Maria Salomeea și Zevedeu, sculptat în jurul anilor 1505–1510 și aflat azi la Victoria and Albert Museum, este din lemn de tei, în mare parte dintr-o singură bucată. În loc să-l picteze în culori, sculptorul l-a acoperit cu o glazură monocromă translucidă, tratament pe care l-a folosit la multe altare.9 Altarul principal al lui Veit Stoss din Bazilica Sfânta Maria din Cracovia, înalt de 13 m și lat de 11 m, descris de LWF drept cel mai mare altar principal medieval, a fost sculptat din tei vechi de până la 500 de ani; fiecare dintre figurile din corpul altarului, înalte de până la 2,70 m, a fost făcută dintr-un singur trunchi.1
Grinling Gibbons și semifabricatul în straturi
În Anglia, Grinling Gibbons a făcut teiul celebru printr-un alt stil: cascade de frunze, fructe și flori. Supraportul său de la Cassiobury Park, sculptat în jurul anilor 1675–1677 și aflat tot la V&A, este din tei. Muzeul notează că fibra teiului se potrivește frunzelor curbate, fructelor și tulpinilor subțiri și că lemnul este moale, dar „elastic”, uniform ca structură și mai ușor de tăiat transversal pe fibră decât alte foioase. Cassiobury a fost una dintre primele case engleze decorate cu frunziș din tei în loc de stejar, iar sculpturile sunt construite din două sau trei straturi de lemn.10 Acesta este precedentul istoric pentru semifabricatele încleiate de azi.
Tradiția continuă. LWF enumeră printre utilizările actuale figurinele de iesle, măștile de carnaval din tradiția șvabo-alemanică, marionetele, fronturile sculptate ale ceasurilor cu cuc și sculptura în relief. Notează și estimări mai vechi ale consumului anual de lemn de tei de până la 5.000 m³ și spune că cererea este clar mai mare, așa că sculptorii folosesc adesea pin strob sau zâmbru în locul lui.1
Tei european vs basswood american: ce se schimbă pentru sculptor
Dacă urmăriți cărți sau tutoriale americane de sculptură, lemnul din ele este basswood. Este același gen ca teiul european, dar nu același material. Wood Database dă pentru basswood o densitate medie de 415 kg/m³ și o duritate Janka de 1.820 N, față de 535 kg/m³ și 3.100 N la teiul european: teiul este cu circa 30% mai greu și, la acest test, cu circa 70% mai tare. Basswood-ul este și mai slab la încovoiere (60 față de 85 MPa) și se contractă mai mult din verde (9,3% față de 7,5% tangențial).2,3
| Proprietate | Tei european (T. × europaea) | Basswood (T. americana) | Tei pucios (T. cordata), DIN |
|---|---|---|---|
| Densitate (kg/m³) | 535 | 415 | 530 (350–600) |
| Duritate Janka (N) | 3.100 | 1.820 | – |
| Duritate Brinell perpendicular / în lungul fibrei (N/mm²) | – | – | 13–20 / 37–41 |
| Rezistență la încovoiere (MPa) | 85,4 | 60,0 | 90–106 |
| Modul de elasticitate (GPa) | 11,7 | 10,1 | 7,4 |
| Compresiune în lungul fibrei (MPa) | 44,8 | 32,6 | 44–52 |
| Contragere de la verde la anhidru, radial / tangențial / volumetric (%) | 5,0 / 7,5 / 12,0 | 6,6 / 9,3 / 15,8 | 5,5 / 9,1 / 14,4–14,9 |
| Raport tangențial / radial | 1,5 | 1,4 | circa 1,6 |
| Durabilitate naturală | Nedurabil | Nedurabil | EN 350 clasa 5 |
Valorile modulului de elasticitate diferă mult între surse; tratați-le ca orientative. Sursa: Meier, The Wood Database (European Lime, Basswood); Grosser & Ehmcke, LWF Wissen 78, tables 1–3 (DIN 68364:2003, Grosser & Zimmer 1998). T/R ratio for DIN column is for differential shrinkage.
Ce înseamnă asta în atelier?
- Forța pe unealtă. Teiul european cere puțin mai multă forță și un tăiș mai fin decât basswood-ul dintr-un tutorial american.
- Detaliul. Lemnul mai ferm ține bine detaliile fine și precise, exact ce a exploatat Gibbons.10
- Suprafața. Amândouă sunt destul de moi încât să lase o suprafață scămoșată cu unelte tocite; Wood Database recomandă tocmai de aceea scule foarte ascuțite pentru teiul european.2
Tei vs anin, pin, cireș, nuc și stejar pentru sculptură
Teiul se află la capătul moale al foioaselor. La testul Janka este mai tare decât basswood-ul, pinul silvestru și aninul negru și mult mai moale decât stejarul, cireșul și nucul.2,3,11 Cifrele germane Brinell spun același lucru.1,4
Lemnele mai tari nu sunt mai rele pentru sculptură, dar cer mai mult de la sculptor și de la unelte. Stejarul are textură grosieră și se despică ușor; nucul și cireșul se sculptează frumos, dar sunt mai dense și mai tari.11 Combinația teiului, moliciune, textură uniformă și tăieturi curate în orice direcție, este motivul pentru care LWF conchide că el se oferă oriunde e nevoie de un lemn ușor, moale, ușor de prelucrat curat sau de colorat.1 În mobilierul de stil, teiul este chiar sculptat și colorat ca să imite nucul și cireșul la baghete, ornamente cu frunze și panouri.1 Pentru esențele de structură, vedeți comparația noastră stejar, fag sau frasin.
Uscarea teiului fără pete și crăpături
Teiul se usucă ușor. Manualul american de uscare a foioaselor trece basswood-ul printre speciile ușor de uscat și spune că lemnele cu densitate mică, precum el, se usucă fără defecte serioase sau cu foarte puține.12 Holz vom Fach confirmă că teiul se usucă în general bine, dar avertizează că tinde relativ ușor să crape și să se păteze.5 Ambele afirmații sunt adevărate și arată cele două riscuri de gestionat.
Petele: aer în mișcare, temperatură moderată
Teiul este un lemn „alb”, iar valoarea lui stă în culoarea deschisă. În aer cald, umed și fără mișcare, lemnele albe se colorează. Manualul american notează că în majoritatea preuscătoarelor condițiile necesare pentru a păstra albe basswood-ul, paltinul și frasinul nu pot fi atinse vara, că lemnele albe se usucă la viteze mai mari ale aerului și că temperaturile mai joase în uscător dau un lemn mai luminos și mai alb.12 Pentru basswood american verde de 25 mm, manualul indică un minim de circa 6 zile într-un uscător clasic, după un regim care admite o ușoară brunificare, și circa 9 zile după un regim mai blând, pentru culoare deschisă.12 Teiul se mai pătează gri-negru acolo unde atinge fierul în stare umedă, așa că țineți departe șipcile metalice, menghinele și pilitura.1,5
Crăpăturile: semifabricatele groase cer răbdare
Blocurile groase de sculptură se usucă încet, din exterior spre interior, iar coaja uscată se contractă peste un miez încă umed. Atunci apar crăpăturile la capete și pe suprafață. Etanșați capetele, stivuiți cu șipci, feriți stiva de soare și vânt și lăsați timp blocurilor groase. Ghidul nostru despre uscare explică pe larg vitezele și regimurile de uscare.
Cum alegeți și pregătiți semifabricatele pentru sculptură
Umiditatea
O sculptură din lemn uscat doar în curte continuă să se contracte în casă. Ghidurile americane pentru tâmplăria de interior țintesc o umiditate medie de 8%, cu piese individuale între 6% și 10%.6 Cereți semifabricate uscate la umiditatea încăperii în care va sta lucrarea și lăsați-le să se aclimatizeze în atelier înainte să începeți. Articolul nostru despre umiditatea lemnului explică cum o măsurați și o specificați.
Orientarea fibrei
Raportul dintre contragerea tangențială și cea radială este mic la tei, circa 1,5–1,6, așa că se deformează mai puțin decât fagul sau stejarul la uscare.1,2 Chiar și așa, evitați măduva, care tinde să crape, și orientați semifabricatul astfel încât detaliile subțiri și proeminente să fie în lungul fibrei.
Semifabricate încleiate
La figurile mari, blocurile încleiate din straturi reduc riscul de crăpături în miez și economisesc lemn, cum arată sculpturile stratificate ale lui Gibbons.10 Atenție însă la adeziv: LWF descrie rezistența îmbinărilor încleiate la tei ca parțial nesatisfăcătoare, iar Holz vom Fach apreciază încleierea ca doar moderată, din cauza conținutului de grăsimi.1,5 Rindeluiți suprafețele imediat înainte de încleiere și testați adezivul pe resturi.
Dincolo de sculptură: strunjire, jucării, machete și gravură laser
Uniformitatea teiului folosește multor meserii. LWF enumeră strunjirea, marionetele, machetele de arhitectură, ramele de tablouri și oglinzi, jucăriile, planșetele de desen, calapoadele de pălării și rămele interioare ale stupilor, unde contează mișcarea mică și moliciunea.1 Wood Database adaugă furnirul, placajul, tocătoarele și obiectele strunjite.2
Gravura laser este încă o metodă de decorare a lemnului. La SARAL oferim tăiere și gravură laser și prelucrare CNC pentru proiectele clienților, dar nu am publicat date comparative de testare pentru tei. Rezultatul depinde de material și de reglajele mașinii, așa că drumul sigur este un test pe resturi din materialul real înainte de a tăia o serie.
Finisarea sculpturilor din tei
Teiul primește ușor finisajele. LWF spune că se lustruiește fără probleme, se colorează și se băițuiește excelent și primește bine lacurile; Holz vom Fach îl consideră foarte bun pentru băițuire, lazurare și lăcuire.1,5 Glazura translucidă a lui Riemenschneider este exemplul clasic de finisaj care colorează lemnul fără să-l ascundă.9
Protejați lucrarea finită. Teiul este în clasa de durabilitate 5 după EN 350 și foarte sensibil la gândacii care atacă lemnul, mai ales la cariul mobilei; LWF notează că sculpturile religioase vechi fără urme de carii sunt rare.1 Păstrați sculpturile în interior, la uscat și finisate, și verificați piesele vechi pentru orificii de zbor.
Cum îi putem ajuta pe sculptori și producători la SARAL
Cum cumpărați semifabricate și panouri din tei: listă de verificare
- Specia. Tei european (Tilia cordata sau T. platyphyllos) sau basswood american? Se comportă diferit.2,3
- Umiditatea. Cereți valoarea măsurată și metoda; pentru lucrări de interior, țintiți în jur de 8%.6
- Culoarea. Deschisă și uniformă, fără pete gri sau albăstrui și fără urme de fier.1,5
- Crăpături și măduvă. Uitați-vă la ambele capete; respingeți blocurile la care măduva trece prin zonele cu detalii.
- Fibra. Dreaptă, fără fibră răsucită sau noduri mari în zona de sculptat.
- Blocuri încleiate. Întrebați ce adeziv s-a folosit și cum au fost testate îmbinările, pentru că teiul se încleiază mai greu.1
Întrebări frecvente
Ce lemn de tei este bun pentru sculptură?
Teiul european, în principal teiul pucios (Tilia cordata) și teiul cu frunza mare (T. platyphyllos), care nu se deosebesc semnificativ ca proprietăți. Alegeți lemn cu fibră dreaptă, deschis la culoare, fără pete și uscat la umiditatea încăperii în care va sta lucrarea.1,6
Care este cel mai bun lemn pentru sculptat?
Pentru majoritatea figurilor și reliefurilor, teiul: este moale, uniform și se taie curat în orice direcție, motiv pentru care sculptorii europeni îl folosesc de cinci secole. Lemnele mai tari, ca nucul, cireșul sau stejarul, se potrivesc celor care vor o fibră mai pronunțată și acceptă mai mult efort.1,2,11
Este basswood-ul același lucru cu teiul?
Același gen, alte specii. Basswood-ul este Tilia americana, din America de Nord; teiul european este mai ales Tilia cordata și T. platyphyllos. Teiul european este cu circa 30% mai greu și, la testul Janka, cu circa 70% mai tare (3.100 N față de 1.820 N).1,2,3
Cât de uscat trebuie să fie lemnul de tei pentru sculptură?
La umiditatea de echilibru a încăperii în care va sta sculptura. Pentru interioare încălzite asta înseamnă în jur de 8% umiditate, cu piese individuale între 6% și 10%.6
