De ce contează clasa de calitate pentru cumpărători
Un metru cub de stejar poate valora foarte diferit, în funcție de ce conține. Nodurile, alburnul, crăpăturile, teșitura (muchia cu coajă) și culoarea decid dacă o scândură devine un blat vizibil, o piesă ascunsă de ramă sau lemn de foc. Regulile de clasare transformă aceste caracteristici într-un limbaj comun, ca vânzătorul și cumpărătorul să înțeleagă același lucru când spun „calitatea întâi”.
Problema este că există mai multe limbaje. Un producător de mobilă din Germania lucrează cu clasele EN 975-1, un importator de lemn american cu clasele NHLA, iar un gater românesc cu „clasa A” sau „calitatea I”. Ghidul de față explică cele două sisteme formale, principalele caracteristici pe care le măsoară și cum scrieți o specificație care vă aduce clasa de care aveți nevoie, nu clasa care vi s-a vândut.
Două sisteme: NHLA în America de Nord, EN 975-1 în Europa
Cele două sisteme pornesc de la întrebări diferite.
- Regulile NHLA (National Hardwood Lumber Association) întreabă: cât din această scândură pot tăia în piese curate? Clasa depinde de ponderea din suprafața scândurii care dă piese curate de o dimensiune minimă. NHLA a fost înființată în 1898 și a trecut la acest sistem bazat pe piese în 1932.1
- EN 975-1 întreabă: ce defecte are această piesă, cât de mari și câte? Stabilește limite pentru noduri, alburn, crăpături, teșitură și alte caracteristici, pentru fiecare clasă. A fost publicat în 2009, cu o erată în 2010, iar în România se aplică drept SR EN 975-1. Partea 1 acoperă stejarul și fagul.2
Pentru că un sistem numără suprafața utilizabilă, iar celălalt numără defectele, nu există un tabel oficial de conversie între ele. O scândură FAS și o lamelă Q-F 1b sunt amândouă clase superioare, dar descriu lucruri diferite.
Clasele NHLA explicate: FAS, Selects, No. 1 Common, No. 2A Common
Clasele NHLA se aplică „Factory lumber”, adică cherestelei cumpărate pentru a fi tăiată în piese mai mici. În ordine descrescătoare, clasele sunt FAS (Firsts and Seconds), F1F (FAS One Face), Selects, No. 1 Common, No. 2A și 2B Common, No. 3A și 3B Common și Sound Wormy.1 Cu excepția F1F și Selects, inspectorul clasează fața mai slabă a scândurii.1
Ideea pieselor curate
Clasatorul își imaginează scândura tăiată în dreptunghiuri curate („cuttings”), fiecare de cel puțin o dimensiune minimă. La FAS, cel puțin 83⅓% din suprafața scândurii trebuie să poată fi tăiată în piese curate pe o față de cel puțin 4 in × 5 ft (circa 102 mm × 1,52 m) sau 3 in × 7 ft (76 mm × 2,13 m). La No. 1 Common se cer 66⅔%, în piese de cel puțin 4 in × 2 ft sau 3 in × 3 ft. La No. 2A Common se cer 50%, în piese de cel puțin 3 in × 2 ft.1 Cu cât scândura dă piese curate mai multe și mai mari, cu atât clasa e mai bună.
Clasa stabilește și dimensiunile minime ale scândurii. Scândurile FAS și F1F au cel puțin 6 in (152 mm) lățime și 8–16 ft (2,4–4,9 m) lungime. Selects încep de la 4 in (102 mm), iar clasele Common de la 3 in (76 mm) și 4 ft (1,2 m).1
| Clasa | Lungimi | Lățime minimă | Randament în piese curate | Dimensiunea minimă a pieselor |
|---|---|---|---|---|
| FAS (și F1F) | 2,4–4,9 m (8–16 ft) | 152 mm (6 in) | 83⅓% | 102 mm × 1,52 m sau 76 mm × 2,13 m |
| Selects | 1,8–4,9 m (6–16 ft) | 102 mm (4 in) | Ca F1F pe fața bună; reversul nu sub No. 1 Common | Ca la FAS |
| No. 1 Common | 1,2–4,9 m (4–16 ft) | 76 mm (3 in) | 66⅔% | 102 mm × 0,61 m sau 76 mm × 0,91 m |
| No. 2A Common | 1,2–4,9 m | 76 mm | 50% | 76 mm × 0,61 m |
| No. 3A Common | 1,2–4,9 m | 76 mm | 33⅓% | 76 mm × 0,61 m |
| No. 3B Common | 1,2–4,9 m | 76 mm | 25% (piese sănătoase) | lățime 38 mm, cel puțin 232 cm² |
Doar rezumat. Regulile NHLA complete au excepții și reguli pe specii. Sursa: Forest Products Laboratory (2021), Wood Handbook, FPL-GTR-282, chapter 6, table 6-1 and minimum widths. Metric values converted by SARAL from the inch-pound rules.
Țoli, „sferturi” și lățimi aleatorii
Regulile NHLA sunt scrise doar în unități imperiale. Lungimile standard cresc din picior în picior (305 mm), de la 4 la 16 ft, iar scândurile se vând în lățimi aleatorii.1 Grosimea se dă în sferturi de țol. O scândură „4/4” are 25 mm brut și circa 21 mm după rindeluirea pe ambele fețe, iar „8/4” are 51 mm brut și 44 mm rindeluită.1 Când comparați oferte americane și europene, comparați grosimea finită pe care o veți primi, nu pe cea nominală.
Piesele debitate la dimensiune au alte reguli. În SUA, componentele din lemn de foioase se clasează după regulile Wood Components Manufacturers Association, cu clase precum Clear two faces, Clear one face, Paint și Core.1
EN 975-1: clasarea după aspect a stejarului și fagului
EN 975-1 acoperă cheresteaua de stejar și de fag. Structura este aceeași pentru ambele specii. Standardul enumeră criteriile evaluate: structura lemnului, caracteristicile de debitare, deformările, atacurile de ciuperci și insecte, colorațiile și alte caracteristici. Apoi denumește clasele pentru stejar (Q) și fag (F), stabilește reguli de recepție a loturilor de cherestea netivită și tivită și se încheie cu tabelele de clasare.2 Standardul se cumpără de la organismele de standardizare. Valorile pentru stejar de mai jos provin dintr-o broșură a asociației franceze pentru promovarea stejarului (APECF) și a French Timber, care rezumă standardul.3
Cum se citește codul unei clase de stejar
O clasă de stejar precum Q-F 2 X are până la patru părți.3
- Q de la Quercus, stejar.
- Tipul de produs: B pentru bușteni debitați integral și păstrați împreună (netiviți), S pentru scânduri netivite selecționate, F pentru lamele și cherestea tivită de până la 41 mm grosime și P pentru grinzi la care grosimea plus lățimea au cel puțin 200 mm, iar grosimea cel puțin 80 mm.
- Clasa: A pentru calitate excepțională, apoi 1–4 în ordine descrescătoare. La lamele, vârful este format din 1a și 1b.
- X sau XX la final: alburn sănătos pe o față sau pe ambele.
Limitele pentru noduri la lamele și cheresteaua tivită de stejar
Lamelele (40–99 mm lățime) și cheresteaua tivită (100 mm și peste) se clasează pe fața cea mai bună. Pentru piese mai înguste de 120 mm, broșura dă următoarele limite, cu câte un nod în plus pentru fiecare 40 mm de lățime în plus.3
- Q-F 1a: fibră dreaptă, un nod sănătos sub 10 mm. Până la 20% dintre piese pot avea un nod sănătos în plus.
- Q-F 1b: practic fără alte defecte decât noduri sănătoase; trei noduri sub 12 mm. Nodurile sănătoase sub 5 mm nu se iau în calcul.
- Q-F 2: trei noduri sub 25 mm.
- Q-F 3: trei noduri sub 40 mm, plus un nod mort sau nesănătos sub 20 mm și teșitură sub 3 mm. Pungile de coajă, inima brună, putregaiul și găurile sunt excluse.
- Q-F 4: noduri sănătoase sub 70 mm fără limită, două noduri moarte sau nesănătoase (sub 35 mm și sub 20 mm) și teșitură de până la 10% din lățime și 20% din lungime. Putregaiul și găurile sunt excluse.
De la Q-F 1b în jos, EN 975-1 folosește și o regulă de echivalență. Orice distribuție a nodurilor este acceptată, cu condiția ca fiecare nod să fie sub mărimea maximă, iar suma diametrelor să rămână sub totalul admis. La Q-F 2, de exemplu, trei noduri de 25 mm însumează 75 mm. Patru noduri de 10 mm, unul de 15 mm și unul de 20 mm trec deci și ele.3 Mărimea unui nod, la clasarea după aspect, este media dintre diametrul lui cel mai mare și cel mai mic.3
Stejarul netivit: dreptunghiul de 0,20 × 2,0 m
Scândurile netivite și buștenii debitați integral se clasează altfel. Clasatorul așază un dreptunghi virtual de 0,20 m × 2,0 m pe fața de clasare, acolo unde cuprinde cele mai multe sau cele mai grave defecte. Defectele aflate la mai puțin de 10 cm de margini sau de capete nu se iau, în general, în calcul.3 Un buștean debitat integral este acceptat în clasa declarată dacă cel puțin 65% din el corespunde clasei, sub 25% este cu o clasă mai jos și sub 10% cu două clase mai jos.3
| Clasa | Noduri admise | Lățimea minimă a bușteanului debitat |
|---|---|---|
| Q-B A / Q-S A | Un nod sănătos sub 20 mm | 350 mm |
| Q-B 1 / Q-S 1 | Sub 5 mm, dacă sunt mai puțin de opt; 5–25 mm, dacă împreună echivalează cu un nod sub 50 mm | 250 mm |
| Q-B 2 / Q-S 2 | Sub 5 mm fără limită; 5–40 mm, dacă echivalează cu un nod sub 100 mm | 250 mm |
| Q-B 3 / Q-S 3 | Sub 10 mm fără limită; 10–70 mm, dacă echivalează cu un nod sub 160 mm | 250 mm |
| Q-B 4 / Q-S 4 | Fără restricții, dacă contractul nu exclude anumite defecte | 250 mm |
Lungime minimă 2 m pentru toate clasele. Alte defecte (crăpături, pungi de coajă, inimă brună, putregai) sunt limitate separat. Sursa: French Timber and APECF (2012), Grading of Sawn Timber: Oak, appearance grading to EN 975-1 (2009). Leaflet summary of the standard; sound knots only.
Buștenii debitați integral au și reguli de dimensiune. Scândura centrală trebuie să aibă cel puțin 350 mm lățime la Q-B A și 250 mm la Q-B 1–Q-B 4, iar lungimea minimă este de 2 m.3
Grinzile de stejar și clasele de rezistență
Grinzile se clasează Q-P A, Q-P 1 și Q-P 2. Sunt tot clase de aspect, nu de rezistență. Campaniile franceze de clasare a grinzilor de stejar mai groase de 100 mm le-au pus în corespondență cu clasele de rezistență EN 338 D30, D24 și D18. În Franța, stejarul pentru structuri se clasează vizual după NF B 52-001 sau mecanic, iar cheresteaua pentru structuri trebuie să poarte marcaj CE.3 Dacă o grindă preia sarcini, specificați o clasă de rezistență, nu una de aspect.
Clasele pentru fag
EN 975-1 dă fagului propriile denumiri de clasă, care încep cu F de la Fagus, și propriile tabele.2 Nu am putut verifica limitele pentru fag într-o sursă publică, așa că nu le publicăm aici. Cereți furnizorului să precizeze clasa de fag și să vă trimită tabelul corespunzător. La fag, culoarea contează de regulă la fel de mult ca nodurile: inima roșie și diferența dintre fagul aburit și cel neaburit sunt explicate în ghidul nostru despre lemnul de fag.
Clasarea buștenilor: EN 1316-1 și clasele de calitate ale buștenilor
Clasa cherestelei începe cu bușteanul. EN 1316-1:2012 clasează după calitate lemnul rotund doborât de gorun, stejar și fag, atunci când utilizarea finală nu este încă stabilită. Alte părți ale standardului acoperă plopul (EN 1316-2) și frasinul și paltinii (EN 1316-3).5 Pădurile de stat din Germania vând buștenii în clasele de calitate A, B și C, iar indicele oficial german al prețurilor la bușteni se publică și pe aceste clase.6
Diferența de preț dintre clasele de bușteni este mare. În pădurile de stat din Baden-Württemberg, în 1999, clasa A reprezenta sub 5% din buștenii de fag pentru gater, iar clasa C 58%. Prețurile medii erau 351 € pe m³ pentru A, 111 € pentru B și 45 € pentru C. Principalul motiv de declasare a fagului era inima roșie, un miez colorat care apare la arborii mai bătrâni și mai groși. Sub circa 60 cm diametru și 120 de ani, deprecierea din cauza inimii roșii era rareori o problemă.4 Prețurile au un sfert de secol, dar raportul arată cât de puternic dictează clasa valoarea.
Caracteristicile care decid clasa
Indiferent de regulament, aceleași caracteristici decid majoritatea claselor la stejar și fag.3
- Nodurile. Nodurile sănătoase, concrescute, sunt tolerate mai ușor decât cele moarte, căzătoare sau nesănătoase. Contează mărimea, numărul și distanța dintre ele.
- Alburnul. La stejar, alburnul deschis la culoare este mai puțin durabil decât duramenul. Alburnul sănătos este admis în multe clase, dar marcat cu X sau XX în EN 975-1.
- Crăpăturile. Crăpăturile la capete, rulurile (desprinderi de-a lungul unui inel anual) și gelivurile limitează clasele superioare.
- Măduva și inima. Inima brună și piesele care conțin măduva sunt excluse din clasele superioare.
- Teșitura. Coajă sau lemn lipsă pe o muchie. Este admisă doar în cantități mici, în clasele inferioare ale cherestelei tivite.
- Putregaiul, găurile și pungile de coajă. De regulă excluse sau strict limitate.
- Culoarea. La fag, inima roșie și culoarea neuniformă; la stejar, diferențele de nuanță între scânduri. Contează la suprafețele vizibile și trebuie specificate separat.
Termeni comerciali: Prime, Select, Natur, Rustic, AB/B/C, clasa A
Producătorii de parchet, panouri și blaturi vând adesea sub nume ca „Prime”, „Select”, „Natur”, „Rustic” sau „AB”, „B”, „C”. Cumpărătorii germani caută „Eiche AB-Qualität” sau „Eiche C-Qualität”, iar cei români „cherestea clasa A” sau „calitatea I”. Niciunul dintre aceste nume nu aparține EN 975-1 sau NHLA. Fiecare firmă, uneori fiecare linie de produse, le definește în felul ei. „Rustic” într-un catalog poate admite noduri pe care alt catalog le numește „Natur”.
Asemenea nume sunt o prescurtare utilă după ce ambele părți au văzut definiția. Înainte de asta, sunt o etichetă comercială. Cereți definiția scrisă, cu mărimea nodurilor, alburnul, defectele chituite și gama de culori, plus fotografii cu scânduri reale.
Clasă, randament și preț: cum alegeți clasa potrivită
O clasă mai bună costă mai mult pe metru cub, dar dă mai mult lemn utilizabil pe metru cub. Alegerea corectă depinde de lista de debitare, adică de lista dimensiunilor de piese pe care le veți tăia.
- Piesele lungi, late și vizibile, ca blaturile, treptele sau panourile cu lamelă continuă, au nevoie de piesele curate lungi pe care le garantează doar clasele de vârf.
- Piesele scurte, ca traversele de scaun, lateralele de sertar și lamelele pentru îmbinare în dinți, pot proveni din clase mai joase, pentru că bucățile curate dintre noduri sunt destul de lungi. No. 1 Common promite doar piese de 2–3 ft (0,61–0,91 m), suficient pentru multe componente de mobilier.1
- Piesele ascunse, ca ramele, miezurile și șipcile, pot accepta noduri sănătoase și variații de culoare.
Dacă cumpărați clasa de vârf pentru toate piesele, plătiți lemn curat care ajunge resturi. Dacă cumpărați o clasă prea joasă, plătiți lemn care ajunge deșeu. Răspunsul economic este de regulă un mix de clase, tăiat pe un fierăstrău de optimizare care elimină defectele și scoate randamentul maxim din fiecare scândură. Articolul nostru despre randamentul și optimizarea de la buștean la piesă arată cât dă o scândură în fiecare etapă.
Cum sortăm și optimizăm la SARAL
Cum scrieți o specificație de cumpărare
- Numiți regula și ediția. De exemplu „SR EN 975-1:2009, clasa Q-F 1b” sau „reguli NHLA, FAS”. Nu scrieți doar „calitatea I”.
- Numiți specia exact. Stejarul european (Quercus robur sau Q. petraea) nu este stejar alb american, iar fagul european (Fagus sylvatica) nu este fag american.
- Precizați forma produsului. Netivit, tivit, lamele sau grinzi, cu intervalele de grosime și lățime, intervalul de lungime și dacă lățimile sunt aleatorii sau fixe.
- Precizați separat alburnul și culoarea. La stejar, spuneți dacă acceptați alburn (X sau XX). La fag, spuneți dacă acceptați inimă roșie și dacă vreți fag aburit sau neaburit.
- Specificați umiditatea. Clasa nu spune nimic despre umiditate. Cereți o umiditate țintă și o toleranță; vedeți articolul nostru despre uscarea cherestelei de foioase.
- Stabiliți recepția. Câte piese pot fi sub clasă, cine face recepția și ce se întâmplă dacă un lot nu corespunde.
- La clasele comerciale, atașați definiția. Dacă cumpărați „AB” sau „Rustic”, atașați la comandă definiția scrisă a furnizorului și fotografii de referință.
Întrebări frecvente
Ce înseamnă cherestea „clasa A” sau „calitatea I”?
Sunt termeni comerciali, nu clase dintr-un standard. Sensul lor depinde de furnizor. Cereți definiția scrisă sau specificați o clasă SR EN 975-1 ori NHLA.
Ce înseamnă FAS la cherestea?
FAS vine de la „Firsts and Seconds” și este cea mai bună clasă NHLA pentru cheresteaua de foioase. O scândură FAS are cel puțin 6 in (152 mm) lățime și 8–16 ft (2,4–4,9 m) lungime, iar cel puțin 83⅓% din suprafața ei poate fi tăiată în piese curate mari.1
Este FAS același lucru cu clasa Q-F 1a din EN 975-1?
Nu. NHLA măsoară ponderea pieselor curate pe care le dă o scândură; EN 975-1 limitează mărimea și numărul defectelor. Ambele sunt clase de vârf, dar nu există o conversie oficială între ele. Specificați o singură regulă și o clasă.
Care este diferența dintre cheresteaua tivită și cea netivită la clasare?
În EN 975-1, cheresteaua tivită de stejar se clasează pe fața cea mai bună, după numărul și mărimea nodurilor pe piesă. Cea netivită se clasează într-un dreptunghi de 0,20 × 2,0 m pus peste zona cea mai slabă a feței de clasare.3
