Plintă, pervaz, cornișă, ramă: ce înseamnă termenii
Profilele decorative sunt benzile de lemn profilate care finisează o încăpere sau o piesă de mobilier. Ascund rosturile dintre materiale, protejează pereții de lovituri și dau încăperii proporții. Fiecare are numele lui în fiecare piață.
- Plinta (engleză skirting board sau baseboard, germană Sockelleiste sau Fußleiste): profilul de la baza peretelui, care acoperă rostul dintre pardoseală și perete.
- Pervazul sau ancadramentul ușii (architrave, Bekleidung): profilul din jurul golului unei uși sau al unei ferestre.
- Cornișa (cornice, Kranzleiste sau Deckenleiste): profilul de la îmbinarea peretelui cu tavanul sau de la partea de sus a unui corp de mobilier.
- Profilele de perete pentru tablouri și brâurile: profile orizontale pe perete, primele pentru agățat tablouri, celelalte la înălțimea spătarului scaunelor.
- Profilele pentru rame sau baghetele (frame mouldings, Bilderrahmenleisten): profile cu un falț pe spate, tăiate și îmbinate la colțuri pentru rame de tablouri și oglinzi.
- Profilele mici: sfertul de baston, scoția, semibastonul, șipcile de acoperire și baghetele de geam, folosite pentru închiderea rosturilor și finisarea muchiilor.
Ghidul de față le tratează pe toate din lemn masiv de esență tare. Au aceleași întrebări: ce esență, lungimi dintr-o bucată sau îmbinate în dinți, ce umiditate, cum se îmbină colțurile și cum se prind.
Tipuri de profile și cum se fabrică
Un profil decorativ este o secțiune transversală, iar cele mai multe profile clasice au nume vechi de secole.
Profile de plintă și de pervaz
- Drept sau plat, cu muchia ușor teșită: profilul modern, minimalist, vopsit adesea în culoarea peretelui sau lăsat în stejar.
- Teșit sau cu rază mică: o teșitură sau o rotunjire pe muchia de sus, simplă și ușor de ținut curată.
- Profilul în S (în engleză ogee): o curbă în formă de S, convexă deasupra și concavă dedesubt. Cel mai răspândit profil tradițional de plintă și de pervaz.
- Tor: o rotunjire convexă mare, adesea cu o mică treaptă dedesubt. Tipic caselor din secolul al XIX-lea.
- Profilul lamb's tongue, cum îl numesc englezii: o curbă lungă, care se îngustează și se termină într-o mică rotunjire.
Cornișe, profile de mobilier și profile pentru rame
Cornișele combină mai multe curbe și trepte și se alcătuiesc adesea din două sau trei profile separate, ceea ce e mai ușor de fabricat și de montat decât o singură piesă lată. Profilele de mobilier, precum cornișele și soclurile corpurilor, urmează aceleași familii la scară mai mică. Profilele pentru rame au în plus un falț pe spate, o treaptă care ține sticla, lucrarea și fundul ramei, așa că adâncimea falțului trebuie să se potrivească grosimii a tot ce intră în ramă.
Industrial, profilele se prelucrează pe o mașină de profilat pe patru fețe, o rindea cu mai mulți arbori care taie întregul profil dintr-o singură trecere, pornind de la semifabricate drepte, fără defecte. Seriile speciale sau scurte se taie pe mașina de frezat cu ax vertical sau pe un centru CNC, care poate tăia și profile curbe și sculptate, imposibil de făcut pe o mașină de profilat. Ghidul despre prelucrarea CNC arată ce poate face o freză CNC cu lemnul de esență tare.
Lemn masiv, îmbinat în dinți sau MDF
Trei construcții concurează pentru același perete și fiecare își are locul.
- Profilele masive, dintr-o bucată, se taie dintr-o singură piesă de lemn pe toată lungimea. Arată fibra neîntreruptă și se potrivesc finisajelor transparente, uleiului și lacului. Lungimile mari, fără defecte, costă mai mult, pentru că un buștean dă puține astfel de piese.
- Profilele îmbinate în dinți se fac din bucăți scurte, fără defecte, unite cap la cap prin îmbinări încleiate în dinți și apoi profilate. Sunt drepte, stabile și vin în lungimi mari. Îmbinările se văd ca linii fine în zigzag, așa că sunt alegerea obișnuită pentru profilele vopsite. Articolul despre îmbinarea în dinți explică cât de rezistentă este îmbinarea.
- Profilele din MDF sunt stabile, ieftine și se vopsesc bine, dar nu sunt lemn în sensul acestui articol: muchiile se turtesc la lovire și se umflă la apă, iar un profil deteriorat nu poate fi șlefuit până la lemn.
Standardele tratează profilele îmbinate în dinți ca pe un produs obișnuit. În Regatul Unit, BS 1186-3 stabilește specia, umiditatea, clasificarea și calitatea profilelor din lemn, precum și execuția montajului lor, și acoperă profilele masive, lamelate, îmbinate în dinți și încleiate pe cant, cu sau fără finisaj, opac sau transparent.4 La nivel european, EN 13307-1 stabilește cerințe privind dimensiunile, stabilitatea și umiditatea semifabricatelor și profilelor semifinite din lemn pentru tâmplăria nestructurală, inclusiv produsele lamelate încleiate și îmbinate în dinți, din foioase și rășinoase.7 Iar EN 942 clasifică calitatea lemnului pentru tâmplărie în clase J, de la J2, cea mai înaltă, până la J50, după noduri, crăpături, pungi de rășină și înclinarea fibrei.8 O specificație care numește construcția, clasa J și finisajul lasă puțin loc pentru surprize.
Ce esență alegeți
O plintă e lovită cu pantofii și cu aspiratorul; un pervaz e atins de fiecare dată când se deschide ușa. La profile, duritatea contează mai mult decât la majoritatea pieselor de interior.
- Stejarul, circa 4.980 N la testul Janka, este profilul clasic din esență tare. Se potrivește cu parchetul și ușile de stejar și acceptă ulei, lac sau baiț.1
- Frasinul (circa 6.580 N) și fagul (circa 6.460 N) sunt și mai dure.1 Frasinul are o fibră deschisă, asemănătoare stejarului, într-o culoare mai deschisă; fagul are o suprafață fină și uniformă, care preia vopseaua și baițul foarte egal, ceea ce îl face o bază bună pentru profilele vopsite sau baițuite.
- Teiul, circa 3.100 N, este moale, ușor și foarte omogen și este una dintre cele mai potrivite esențe pentru sculptura manuală.1 De aceea este alegerea tradițională pentru ramele sculptate și aurite, nu pentru plintele care vor fi lovite. Ghidul nostru despre lemnul de tei îl tratează pe larg.
- Pinul silvestru, circa 2.420 N, este rășinoasa obișnuită pentru profilele vopsite. Este cea mai moale esență din grafic, motiv pentru care plintele din rășinoase se lovesc ușor.1
Fagul este și esența care se mișcă cel mai mult cu umiditatea: contracția lui tangențială din starea verde până la starea anhidră este de 11,7%, față de 8,4% la stejar și 9,6% la frasin.1 Pentru plintele late, în încăperi cu variații sezoniere mari, stejarul și frasinul sunt alegerile mai liniștite. Comparația stejar, fag sau frasin detaliază avantajele și compromisurile.
Umiditatea și mișcarea lemnului
Profilele sunt ultimele piese de lemn care intră într-o clădire și suferă cel mai mult când clădirea e încă umedă. FPL recomandă montarea profilelor interioare la o umiditate medie de 8%, cu piese individuale între 6% și 10%, pentru cea mai mare parte a SUA, valoare potrivită și locuințelor încălzite din Europa.3 Tot FPL arată că la tencuirea unei case de mărime medie, cu șase camere, se folosesc circa 450 kg de apă, care trebuie să se usuce înainte de montarea finisajelor și profilelor interioare, și că profilele se pot monta de regulă când elementele structurii de lemn se apropie de o umiditate medie de 12%.3
Cât se mișcă o plintă?
Lemnul se mișcă pe lățime, nu pe lungime. Estimarea simplă din Wood Handbook presupune că contragerea începe la circa 30% umiditate și crește liniar pe măsură ce lemnul se usucă.2 Aplicată unei plinte debitate tangențial, a cărei umiditate scade de la 10% la 7%, o plintă de stejar de 70 mm se îngustează cu circa 0,6 mm, iar una de 200 mm cu circa 1,7 mm; fagul se mișcă cu circa 40% mai mult.1,2
Vezi datele
| Înălțimea plintei | Stejar (8,4%) | Frasin (9,6%) | Fag (11,7%) |
|---|---|---|---|
| 70 mm | 0,6 mm | 0,7 mm | 0,8 mm |
| 100 mm | 0,8 mm | 1,0 mm | 1,2 mm |
| 150 mm | 1,3 mm | 1,4 mm | 1,8 mm |
| 200 mm | 1,7 mm | 1,9 mm | 2,3 mm |
Procentele din legendă sunt contracția tangențială din starea verde până la starea anhidră. Lemnul debitat radial se mișcă aproximativ la jumătate. Sursa: Calculation: Glass & Zelinka (2021), Wood Handbook ch. 4, eq. 4–9; shrinkage green to oven-dry: The Wood Database.
Pe lungime, mișcarea este neglijabilă, motiv pentru care plintele lungi nu împing pereții. Pe înălțime, mișcarea apare ca un rost care se deschide la muchia de sus sau ca un rost la pardoseală care reapare iarna. Două recomandări FPL răspund acestei probleme: pervazurile și plintele late trebuie să aibă spatele degajat, adică un canal puțin adânc frezat pe spate, astfel încât profilul să se sprijine pe cele două margini, iar profilul exterior al pervazului, dacă e îmbinat la 45°, trebuie încleiat și armat cu lamelă înainte de montaj sau înlocuit cu îmbinări cap la cap la fețele late.3 Un spate degajat lasă loc și pentru un perete denivelat și, la unele profile, pentru un cablu.
Plinta și pardoseala: acoperirea rostului de dilatare
Pardoselile din lemn și cele laminate au nevoie de un rost la perete, ca să se poată dilata, iar plinta îl acoperă de obicei. Grosimea și prinderea plintei decurg de aici.
- Mărimea rostului. Ghidul de montaj HARO pentru pardoselile laminate cere un rost de dilatare de 10–15 mm pe tot perimetrul și, după montarea pardoselii și scoaterea distanțierelor, prinderea plintelor de pereți.5 Pentru parchetul lipit integral, același producător descrie un rost de circa 10 mm la perete, sigilat ulterior cu acril în culoarea pardoselii.9 Folosiți întotdeauna valoarea din instrucțiunile pardoselii pe care o acoperiți.
- Grosimea plintei. Plinta trebuie să fie destul de groasă ca să acopere rostul cu o suprapunere, chiar și iarna, când pardoseala s-a strâns. O plintă modernă subțire peste un rost lat lasă o linie întunecată.
- Prinsă de perete, nu de pardoseală. O pardoseală flotantă trebuie să rămână liberă să se miște. O plintă bătută în cuie sau lipită de pardoseală fie blochează pardoseala, fie se smulge din perete.5
- Încălzirea în pardoseală usucă baza peretelui și plinta mai mult decât restul încăperii. Comandați plinta spre capătul uscat al intervalului de umiditate și lăsați-o să se aclimatizeze în încăperea încălzită.
Îmbinări la 45°, tăieri după profil și colțuri
La colțuri se vede dacă profilele sunt montate profesionist, iar mișcarea lemnului decide cum îmbătrânesc.
Colțurile exterioare: îmbinarea la 45°
La un colț exterior, două lungimi se întâlnesc într-o îmbinare în unghi, fiecare tăiată la jumătatea unghiului colțului. La un colț drept, ferăstrăul se reglează la 45°. Pentru alte unghiuri, reglajul ferăstrăului este 90° minus jumătatea unghiului colțului, deci un bovindou de 135° cere 22,5°, iar o ramă cu n laturi egale cere o tăiere de 180°/n față de tăierea dreaptă (calculul nostru geometric).
| Colț sau ramă | Unghiul dintre cele două piese | Reglajul ferăstrăului pentru fiecare piesă |
|---|---|---|
| Colț de perete în echer, ramă dreptunghiulară | 90° | 45° |
| Colț de perete de 120°, ramă hexagonală | 120° | 30° |
| Colț de bovindou de 135°, ramă octogonală | 135° | 22,5° |
| Ramă triunghiulară | 60° | 60° |
Pereții sunt rareori perfect în echer: măsurați unghiul real și înjumătățiți-l sau tăiați colțurile interioare după profil în loc de 45°. Sursa: Geometry: setting = 90° − half the angle between the pieces; for a frame with n equal sides, 180° ÷ n. SARAL calculation.
De ce se deschid îmbinările la 45° și cum le împiedicați
O îmbinare în unghi unește două piese ale căror fibre stau perpendicular una pe alta. Când lemnul se strânge pe lățime, dar nu și pe lungime, fețele tăiate se rotesc ușor și îmbinarea se deschide la colțul interior; când lemnul se umflă, se deschide la colțul exterior. Cu cât profilul e mai lat, cu atât rostul e mai mare. De aceea FPL recomandă încleierea și armarea cu lamelă a profilelor de pervaz îmbinate la 45° înainte de montaj și de aceea ramele de tablouri au colțurile întărite cu lamele, pene sau agrafe în V.3
Colțurile interioare: tăiere după profil în loc de 45°
La un colț interior, o îmbinare la 45° tinde să se deschidă când piesele se strâng, iar pereții sunt rareori perfect în echer. De aceea tâmplarii taie colțurile interioare după profil: prima lungime intră drept în colț, iar capătul celei de-a doua se taie exact după profilul primei, ca o șa care o încalecă. O îmbinare tăiată după profil rămâne închisă când piesele se mișcă și ascunde un colț care nu e în echer.
Montajul plintelor și pervazurilor
Metoda de prindere depinde de perete, de greutatea profilului și de faptul că s-ar putea să trebuiască demontat vreodată.
- Adeziv plus cuie fine merge repede pe tencuială plană și sănătoasă. Cuiele țin profilul până se întărește adezivul.
- Șuruburi și dibluri prin față, îngropate și acoperite cu dopuri din aceeași esență, se potrivesc plintelor grele de stejar și pereților de zidărie denivelați.
- Clemele ascunse înșurubate în perete țin plinta din spate și permit demontarea ei pentru zugrăvit sau pentru cabluri.
- Pereți și pardoseli denivelate. Ajustați muchia de jos a plintei după pardoseala denivelată, nu pardoseala după plintă, și nu trageți cu forța o plintă rigidă de stejar pe un perete scobit: va sări înapoi sau va crăpa tencuiala.
Pervazurile se prind de toc cu cuie fine pe muchia interioară și de perete pe muchia exterioară, lăsând vizibilă o margine mică și egală a tocului. Montați întâi partea de sus, apoi laturile, ca îmbinările la 45° să se închidă curat.
Rame de tablouri din lemn masiv
Profilele pentru rame sunt cele mai pretențioase profile de fabricat, pentru că fiecare defect se vede pe un obiect mic, privit de aproape.
- Esența. Teiul pentru ramele sculptate și aurite; stejarul, frasinul și fagul pentru ramele în culoarea naturală a lemnului; fagul baițuit închis sau ebonizat pentru ramele negre. Fibra dreaptă și lemnul fără defecte contează mai mult decât la plinte, pentru că un nod lângă îmbinare o slăbește.
- Falțul. Specificați lățimea și adâncimea falțului după grosimea însumată a sticlei, a paspartuului, a lucrării și a fundului.
- Colțurile. Îmbinări la 45°, încleiate și întărite cu lamele, pene sau agrafe în V, ca mai sus. Ramele mari câștigă dintr-un profil mai lat, dintr-o esență stabilă, pentru că o față lată ascunde mai bine mișcarea decât una subțire.
Rame pentru opere de artă: problema stejarului
Restauratorii privesc lemnul ca pe o posibilă sursă de poluare lângă obiectele sensibile. Ghidul American Institute for Conservation privind materialele pentru expoziții trece stejarul și castanul comestibil, printre altele, pe lista esențelor de evitat lângă colecții, pentru că emană acid acetic, acid formic și peroxizi organici. Printre esențele considerate mai sigure enumeră molidul bine uscat, mahonul, nucul, teiul american și plopul.6 Asta nu exclude ramele de stejar pentru majoritatea tablourilor dintr-o locuință, dar pentru lucrări valoroase pe hârtie, pentru metale sau fotografii cereți rămarului un falț sigilat sau o barieră între ramă și lucrare.
Finisarea profilelor
Finisați profilele înainte de montaj ori de câte ori se poate. Pe banc, fiecare față, inclusiv spatele și capetele, primește un strat, astfel încât profilul preia și cedează umiditatea uniform și nu apare nicio zonă nefinisată când se strânge.
- Uleiul și uleiul cu ceară dură păstrează aspectul lemnului și se retușează ușor după lovituri, ceea ce se potrivește plintelor de stejar și frasin.
- Lacul rezistă la frecare și la detergenți, ceea ce se potrivește pervazurilor și ramelor atinse des.
- Vopseaua se potrivește profilelor îmbinate în dinți și celor de fag. Grunduiți capetele și spatele, nu doar fața.
Articolul nostru ulei sau lac pentru lemn compară finisajele în detaliu.
Cum facem profilele la SARAL
Lista de verificare pentru comanda de plinte, profile și rame
- Utilizare: plintă, pervaz, cornișă, profil de perete, profil de mobilier sau ramă.
- Profil: un desen sau o mostră cu toate cotele, inclusiv spatele degajat sau falțul.
- Esență și calitate: stejar, frasin, fag sau tei; clasa J după EN 942 sau o calitate vizuală convenită.8
- Construcție: lungimi masive dintr-o bucată sau îmbinate în dinți; îmbinate în dinți pentru vopsire.
- Lungimi: lungimi fixe sau variabile și totalul de metri pe profil, cu o rezervă pentru tăiere.
- Umiditatea la livrare: circa 8% pentru interioare încălzite, cu toleranța.3
- Finisaj: nefinisat, grunduit, uleiat, lăcuit sau vopsit și pe ce fețe.
- Ambalare: legate în pachete, culcate, protejate împotriva loviturilor pe profil și a umidității.
Întrebări frecvente
Ce lemn e cel mai potrivit pentru plinte?
Pentru un finisaj în culoarea lemnului, stejarul este alegerea clasică, iar frasinul o alternativă mai dură și mai deschisă la culoare.1 Pentru plintele vopsite, lemnul de esență tare îmbinat în dinți sau fagul oferă o bază netedă și stabilă. Rășinoasele, ca pinul, sunt mai ieftine, dar se lovesc ușor.1
Plintă din stejar masiv sau din MDF?
Stejarul masiv are fibră reală, se poate ulei sau lăcui și se poate șlefui și repara după lovituri. MDF-ul este mai ieftin și stabil, dar se potrivește doar vopsirii, iar muchiile deteriorate nu se pot șlefui până la lemn. Lemnul de esență tare îmbinat în dinți stă între cele două pentru lucrările vopsite.4
Cum se îmbină plinta la un colț interior?
Prin tăiere după profil: prima plintă intră drept în colț, iar capătul celei de-a doua se taie după profilul primei. O astfel de îmbinare rămâne închisă când lemnul se strânge, pe când o îmbinare interioară la 45° tinde să se deschidă.
Plinta se prinde de pardoseală sau de perete?
De perete. Pardoselile flotante au nevoie de rostul lor de dilatare, de 10–15 mm în instrucțiunile unui producător de pardoseli laminate, iar plinta acoperă rostul fără să blocheze pardoseala.5
Din ce lemn se fac ramele de tablouri?
Din tei pentru ramele sculptate și aurite; din stejar, frasin și fag pentru ramele în culoarea naturală a lemnului. Pentru lucrările valoroase, izolați lucrarea de stejarul nefinisat, care emană acizi organici.1,6
