Ce este o placă cu margine naturală
O placă cu margine naturală (live edge, în germană Baumkante) este o scândură lată și groasă, debitată prin buștean, paralel cu lungimea lui, cu una sau ambele margini lăsate în forma naturală a trunchiului. La sortarea obișnuită a cherestelei, această margine naturală este un defect numit teșitură (lipsa de lemn pe muchie); la sortarea panourilor este de regulă exclusă complet. Regulile de sortare ale unui producător pentru panourile din stejar nu permit teșitură nici pe fața A, nici pe fața B.6 La o masă din placă masivă, exact această margine este motivul pentru care oamenii o cumpără.
Pentru că plăcile sunt debitate drept prin buștean, cea mai mare parte a lemnului din ele este tangențial, cu inelele anuale pe grosime, iar plăcile din centru pot conține măduva. Articolul nostru despre tipurile de debitare explică de ce contează: lemnul tangențial se mișcă și se albiază mai mult decât cel radial. O placă este, de fapt, cel mai puțin stabil mod de a tăia un copac, ales pentru frumusețea lui. Tot ce urmează ține de felul în care gestionați asta.
Ce esențe sunt potrivite pentru plăci
Stejarul, nucul, frasinul, ulmul, cireșul, paltinul și fagul se debitează toate în plăci. Ce le deosebește pentru acest tip de lucrare nu este duritatea, ci cât de inegal se contractă. Lemnul se contractă cel mai mult de-a lungul inelelor anuale (tangențial) și mai puțin perpendicular pe ele (radial). Cu cât raportul dintre cele două este mai mare, cu atât o placă tangențială se albiază mai mult la uscare și cu atât se acumulează mai multe tensiuni în jurul măduvei.
Vezi datele
| Tangențial | Radial | |
|---|---|---|
| Fag | 11,8% | 5,8% |
| Stejar | 8,9% | 4,3% |
| Cireș | 8,7% | 5,0% |
| Paltin | 8,2% | 3,8% |
| Frasin | 8,0% | 5,0% |
| Nuc | 7,5% | 5,4% |
Raportul tangențial/radial (calculul nostru): fag 2,0, stejar 2,1, cireș 1,7, paltin 2,2, frasin 1,6, nuc 1,4. Sursa: Industrieverband Klebstoffe (2024), TKH-Merkblatt 3, annex 2 (after Toscha and Lohmann, Holzlexikon). European species.
Graficul arată contragerea totală, de la starea verde la starea anhidră, pentru șase foioase europene. Nucul iese în evidență: contragerea lui tangențială este de doar circa 1,4 ori cea radială, ceea ce ajută plăcile de nuc să rămână drepte. Stejarul și fagul se contractă tangențial de circa două ori mai mult decât radial, iar fagul are și cea mai mare contragere totală, ceea ce face plăcile late de fag mai greu de ținut drepte. Frasinul și cireșul sunt la mijloc, iar paltinul, cu cea mai mică contragere radială, are cel mai mare raport dintre cele șase.2 Comparația dintre stejar, fag și frasin acoperă celelalte proprietăți.
De ce se usucă atât de greu plăcile groase
Grosimea este cea care face plăcile dificile. Umiditatea trebuie să ajungă din miez la suprafață, iar atât distanța, cât și timpul cresc cu grosimea. Forest Products Laboratory (FPL) din SUA o spune direct: o abordare teoretică arată că, în condiții similare, durata uscării depinde de pătratul grosimii. În practică, uscarea naturală a cherestelei de 2 țoli nominal durează de trei până la patru ori mai mult decât a celei de 1 țol, iar în uscător cheresteaua de circa 50 mm are nevoie de circa trei ori mai mult timp decât cea de 25 mm.1
Vezi datele
| Durata relativă | |
|---|---|
| 25 mm | 1 × |
| 50 mm | 4 × |
| 75 mm | 9 × |
| 100 mm | 16 × |
În practică, FPL raportează circa 3× pentru 50 mm față de 25 mm în uscător și 3–4× la uscarea naturală, deci regula este un reper superior, nu o prognoză. Sursa: Calculated by SARAL from the square-of-thickness rule in Denig, Wengert & Simpson (2000), Drying Hardwood Lumber, USDA FPL-GTR-118, chapter 4.
Estimările FPL pentru uscarea naturală în zona centrală a SUA arată saltul. Nucul negru, frasinul și paltinul de zahăr de circa 25 mm au nevoie de 45–80 de zile ca să ajungă la circa 20% umiditate; la circa 50 mm au nevoie de 180–230 de zile și tot ajung doar la 23–27%. Stejarul are nevoie de 50–90 de zile la 25 mm și de 190–250 de zile la 50 mm.1 Cifrele sunt pentru specii americane, dar stejarul și nucul european se comportă la fel. Articolul nostru despre uscarea în uscător explică de ce regula veche „un an pentru fiecare țol” induce în eroare; la plăci de 60–100 mm induce în eroare și mai mult.
Uscarea plăcilor groase în uscător
FPL este categoric în privința foioaselor groase: uscarea lor în uscător direct din verde, când sunt mai groase de circa 50 mm, este adesea nepractică din cauza duratei. Practica obișnuită este uscarea naturală, uscarea sub șopron sau preuscarea, urmate de finalizarea în uscător.1 Etapa din uscător coboară miezul la umiditatea de interior, egalizează plăcile și elimină tensiunile acumulate la uscare. Uscarea naturală singură nu poate ajunge acolo, pentru că afară lemnul nu coboară niciodată sub umiditatea aerului exterior.
Regimurile pentru lemnul gros sunt mai blânde decât pentru scânduri. Codurile FPL o arată: pe măsură ce grosimea crește, numărul T (regimul de temperatură) scade sau rămâne la valoarea cea mai mică, iar numărul diferenței psihrometrice (cât de uscat are voie să devină aerul) scade. Pentru grosimi de circa 100 mm, frasinul, cireșul și paltinul de zahăr ajung toate la T3-A1, un regim de temperatură scăzut combinat cu cea mai blândă diferență psihrometrică, 1.1 FPL precizează că regimurile pentru lemnul gros sunt mai puțin verificate decât cele pentru cheresteaua subțire și trebuie folosite cu prudență.
| Specie (americană) | 25 mm | 50 mm | 64 mm | 76 mm | 102 mm |
|---|---|---|---|---|---|
| Stejar alb | T3-C2 | T3-C1 | T3-B1 | T3-B1 | – |
| Stejar roșu | T3-D2 | T3-D1 | T3-C1 | T3-C1 | – |
| Frasin alb | T7-C3 | T5-C2 | T5-B3 | T3-B2 | T3-A1 |
| Cireș negru | T8-B4 | T5-B3 | T5-B2 | T3-B2 | T3-A1 |
| Paltin de zahăr | T7-C3 | T5-C2 | T3-B2 | T3-A1 | T3-A1 |
| Nuc negru | T5-D4 | T3-D3 | T3-D3 | T3-C2 | – |
| Ulm american | T5-D4 | T5-D3 | T5-D2 | T3-C2 | – |
Sursa: Denig, Wengert & Simpson (2000), Drying Hardwood Lumber, USDA FPL-GTR-118, tables 7.4 (4/4 and 8/4) and 8.5 (10/4 to 16/4; all schedules capped at 71 °C dry-bulb).
Crăpăturile la capete încep din prima zi
Lemnul gros crapă mai întâi la capete, pentru că lemnul de capăt pierde apa de multe ori mai repede decât fețele. La cheresteaua groasă cu capetele neprotejate, crăpăturile fine pot pătrunde 305 mm sau mai mult în piesă. Soluția este un produs de protecție a capetelor aplicat imediat după tăiere: într-un test pe stejar roșu, protecția aplicată cu trei zile întârziere a adus doar o treime din beneficiul celei aplicate pe capete proaspete.1 La o masă care oricum va fi tăiată la lungime, asta decide dacă crăpăturile cad în interiorul sau în afara blatului finit.
Crăpături, albiere și măduva
O placă ce conține măduva are un conflict încorporat. În jurul centrului, direcția tangențială este un cerc, iar cea radială pornește spre exterior. Pentru că la stejar și fag contragerea tangențială este de circa două ori cea radială, inelele exterioare încearcă să se strângă în jurul celor interioare, iar tensiunea se eliberează adesea printr-o crăpătură radială pornită din măduvă.2 Lemnul din jurul măduvei este și lemn juvenil, care se contractă mai mult pe lungime decât lemnul matur și poate produce curbarea piesei.1
Plăcile tăiate mai departe de centru se comportă altfel. FPL descrie cum piesele tangențiale se albiază spre coajă, pentru că fața dinspre coajă este mai tangențială decât cea dinspre măduvă și se contractă mai mult.1 La o placă cu margine naturală, asta înseamnă că marginile tind să se curbeze spre fața care era mai aproape de coajă. Scândurile înguste, radiale, evită problema, iar acestea sunt exact ce o masă din placă masivă nu folosește.
Ce poate accepta un cumpărător? Crăpăturile mici și stabile fac parte din aspectul multor mese din plăci; crăpăturile deschise prin măduvă, cele care cresc în primul sezon de încălzire și crăpăturile interne „în fagure” nu. Articolul despre defectele de uscare arată cum se formează fiecare dintre ele.
De unde știți că o placă groasă este uscată
Un umidometru cu ace măsoară aproape de suprafață, iar o placă poate fi uscată la suprafață și udă în miez luni de zile. Pentru controlul în uscător al cherestelei de circa 50 mm și mai groase, FPL taie fiecare probă de umiditate în treimi: treimea exterioară (coaja probei), cea din mijloc și miezul, și determină umiditatea fiecăreia separat, prin cântărire și uscare în etuvă.1 Pentru o placă scumpă, întrebați cum s-a măsurat umiditatea miezului, nu doar citirea de la suprafață.
Ținta este aceeași ca pentru orice mobilier de interior. La 20 °C, lemnul se stabilizează la circa 7,5% umiditate în aer cu 40% umiditate relativă și la 9,1% la 50%; asociația germană a producătorilor de adezivi pornește de la circa 8% pentru lemnul din spațiile de locuit.2 O placă livrată la 12% într-o încăpere încălzită se va contracta luni de zile după ce a fost îndreptată. Articolul despre umiditatea lemnului conține tabelul complet.
Cu coajă sau fără coajă
Păstrarea cojii e tentantă, dar rareori rezistă. Gândacii de scoarță străpung coaja exterioară ca să-și depună ouăle, iar galeriile lor slăbesc coaja până când aceasta cade în bucăți mari. FPL recomandă cojirea rapidă a buștenilor, păstrarea lor în apă sau tăierea în perioada de repaus vegetativ și stivuirea astfel încât coaja interioară să se usuce înainte ca gândacii să zboare primăvara.3 De aceea mulți producători îndepărtează coaja și păstrează forma naturală a marginii de dedesubt, curățată și finisată.
Riscul mai serios este în alburn. Carii de alburn din genul Lyctus își depun ouăle în porii deschiși ai alburnului de frasin, stejar și alte foioase cu pori mari, când lemnul începe să se usuce, iar adulții pot ieși la suprafață după ani de zile, după ce masa a fost vândută. Acoperirea întregii suprafețe cu un finisaj oprește depunerea ouălor, dar larvele aflate deja înăuntru continuă să se dezvolte sub vopsea, ulei sau lac.3 De aceea contează căldura: menținerea miezului lemnului la 56 °C timp de 30 de minute omoară insectele din cheresteaua infestată, iar treptele finale ale unui regim de uscare pentru foioase sunt mai calde de atât.3,1
Problema este timpul în care căldura ajunge în miezul lemnului gros. În încercările FPL, în aer la 71 °C nominal, piesele de stejar roșu de 51 × 152 mm au avut nevoie de circa 49 de minute ca centrul să ajungă la 56 °C, cele de 102 × 102 mm de circa 109 minute, iar cele de 152 × 152 mm de circa 252 de minute, înainte să înceapă măcar cele 30 de minute de menținere.7
Cheile fluture: ce fac și ce nu fac
Cheile fluture (numite și pene în coadă de rândunică dublă) sunt piese mici, în formă de papion, încastrate în suprafață peste o crăpătură. Sunt în parte decor și în parte clemă: o cheie cu fibra orientată perpendicular pe crăpătură ține cele două părți împreună, ca fisura să nu se deschidă mai mult și să nu înainteze pe placă. Nu împiedică placa să se contracte și să se umfle și nu pot închide o crăpătură.
Din felul în care se mișcă lemnul rezultă trei reguli practice. Montați cheile doar când placa a ajuns la umiditatea de utilizare, altfel crăpătura continuă să se miște sub ele. Țineți fiecare cheie scurtă pe direcția perpendiculară pe fibră, pentru că și cheia se contractă și se umflă pe lățimea ei. Și priviți cheia ca pe semnul unei crăpături stăpânite, nu ca pe reparația unei plăci uscate prea repede, care încă se mai crapă.
Rășina epoxidică și mesele „river”: faptele
Rășina epoxidică umple golurile, stabilizează incluziunile de coajă și nodurile și formează „râul” dintre două plăci. Este o rășină de turnare, iar limita ei principală este căldura propriei întăriri. Rășina pentru turnări groase a unui producător permite straturi de până la 3 țoli (circa 75 mm) la piese turnate mici, dar recomandă cel mult 2 țoli (circa 50 mm) la turnările mari pe plăci. Fișa ei tehnică avertizează că degajarea de căldură a reacției vine cu întârziere, la 6–24 de ore după amestecare, și că rășina prea fierbinte se poate contracta, crăpa sau îngălbeni; cere și un strat subțire de amorsare pe lemn, ca aerul din lemn să nu urce în turnare.4 Produsele diferă mult între ele, așa că urmați fișa rășinii pe care o folosiți.
Lemnul de pe ambele părți ale râului continuă să se miște cu umiditatea. La o placă de stejar, fiecare punct de umiditate schimbă lățimea cu circa 0,34% pe direcție tangențială; de la un anotimp la altul, efectele umidității depășesc dilatarea termică a lemnului.2,8 Un râu de rășină lipit de ambele margini trebuie să suporte această mișcare, motiv pentru care placa trebuie să fie uscată înainte de turnare, iar baza mesei trebuie să lase întregul blat să se miște.
Contactul cu alimentele și bisfenolul A
Rășinile epoxidice lichide se fabrică de regulă din bisfenol A (BPA) sau din derivatul lui BADGE, după cum notează chiar regulamentul. Regulamentul (UE) 2024/3190 interzice folosirea BPA la fabricarea materialelor destinate contactului cu alimentele, inclusiv a materialelor plastice și a lacurilor și acoperirilor, și cere ca materialele fabricate cu alți bisfenoli să nu conțină BPA rezidual. Articolele reutilizabile destinate contactului cu alimentele, fabricate cu BPA, au putut fi introduse pentru prima dată pe piață doar până la 20 iulie 2026, cu excepții pentru echipamentele profesionale de producție alimentară până la 20 ianuarie 2028.5 O masă de sufragerie nu se vinde de obicei ca articol destinat contactului cu alimentele, dar un platou de servire din rășină sau o placă vândută pentru prepararea mâncării da. Dacă aceasta este utilizarea, cereți producătorului rășinii o declarație pentru contactul cu alimentele care să acopere acest regulament.
Îndreptarea, finisarea și prinderea unei plăci
Plăcile groase rareori sunt drepte după uscare. Se îndreaptă cu o sanie de frezare, cu o mașină de șlefuit cu bandă lată sau pe CNC, după ce placa a ajuns la umiditatea de utilizare. Luați material de pe ambele fețe, nu doar de pe una: o placă ce mai are tensiuni de uscare se mișcă atunci când o față este prelucrată mult mai adânc decât cealaltă, același efect care face ca cheresteaua necondiționată să se curbeze la respintecare.1
Finisați ambele fețe și fiecare muchie, inclusiv lemnul de capăt și crăpăturile. Finisajul încetinește schimbul de umiditate, dar nu îl poate opri, așa că o față inferioară nefinisată se usucă și se umezește mai repede decât cea de sus și scoate placa din plan.9 Uleiul și uleiul cu ceară dură se potrivesc bine plăcilor, pentru că deteriorările se pot repara local; articolul nostru despre finisaje le compară cu lacul.
În sfârșit, prindeți blatul astfel încât să se poată mișca. Baza unei mese din placă masivă trebuie să țină blatul cu cleme sau colțare cu găuri alungite, care îl lasă să se contracte și să se umfle pe lățime, niciodată cu o ramă rigidă lipită sau înșurubată strâns perpendicular pe fibră. Aceeași regulă este explicată la blaturile din lemn masiv.
Cum lucrăm lemnul gros la SARAL
Cumpărați o placă cu margine naturală? Ce să întrebați
- Esența și originea. Specia botanică, locul recoltării și datele de diligență necesară pe care EUDR le cere pentru lemnul introdus pe piața UE.
- Grosimea, lățimea și dacă placa conține măduva. Plăcile cu măduvă sunt cele mai predispuse la crăpare.
- Cum a fost uscată. Natural, în preuscător, în uscător sau combinat; cât timp; și dacă a fost condiționată la final.
- Umiditatea și cum a fost măsurată, ideal separat la exterior și în miez, nu doar o citire de umidometru la suprafață.
- Insectele. Dacă placa a fost încălzită până la cel puțin 56 °C în miez timp de 30 de minute și dacă alburnul prezintă găuri de ieșire sau rumeguș fin.
- Coaja. Cu sau fără, iar dacă a rămas, cum este fixată.
- Crăpăturile și reparațiile. Unde sunt, dacă sunt stabile și dacă s-au folosit deja chei sau rășină.
- Planeitatea și prelucrarea. Brută, îndreptată sau adusă la grosimea finală și cât adaos a rămas pentru îndreptare.
Întrebări frecvente
Cât durează uscarea unei plăci cu margine naturală?
Mult mai mult decât a unei scânduri. Durata crește aproximativ cu pătratul grosimii; FPL estimează 180–230 de zile de uscare naturală pentru nuc sau frasin de circa 50 mm în zona centrală a SUA, și asta doar până la 23–27% umiditate. Plăcile mai groase durează și mai mult și au nevoie de uscător ca să ajungă la umiditatea de interior.1
Trebuie îndepărtată coaja de pe o placă live edge?
De obicei, da. Gândacii de scoarță slăbesc coaja, așa că ea tinde să cadă în bucăți; mulți producători o îndepărtează și păstrează marginea naturală de dedesubt. Dacă o păstrați, placa trebuie tratată termic contra insectelor, iar coaja fixată.3
Opresc cheile fluture crăpăturile?
Împiedică o crăpătură să se deschidă mai mult sau să înainteze pe placă. Nu opresc mișcarea lemnului și trebuie montate doar după ce placa a ajuns la umiditatea de utilizare.
Este o masă „river” din rășină epoxidică sigură pentru alimente?
Depinde de rășină și de ce susțineți despre masă. Conform Regulamentului (UE) 2024/3190, BPA nu poate fi folosit la fabricarea materialelor destinate contactului cu alimentele, iar articolele noi reutilizabile fabricate cu BPA au putut fi introduse pe piață doar până la 20 iulie 2026, cu excepții limitate.5 Cereți producătorului rășinii o declarație pentru contactul cu alimentele dacă mâncarea va fi preparată sau servită direct pe rășină.
